Oameni şi iar oameni Norocosul Are în jur de 35-40 de ani sau chiar mai mult şi a avut bafta să fi ajuns la vârsta la care te gândeşti să cumperi o locuinţă înainte de umflarea bulei (până în 2003). A putut cumpăra atunci fără împrumuturi dar îţi explică acum că preturile sunt ok, doar suntem în UE, ne-am aliniat, nu înţelege de ce avem atâtea discuţii. Să se facă rate, ca toată lumea, că şi el ar face, la o adică, atâta doar că nu-i trebuie. Păţitul A cumpărat în timpul bulei sau după spargerea ei. Acum te întreabă ba temător, ba sigur pe sine dacă au mai scăzut preţurile. Ştie că nu vor mai scădea, altfel nu ar fi cumpărat, nu? Şi dacă au scăzut, au scăzut doar puţintel, deci stă bine. Boemul Îi e bine în chirie, nu economiseşte nimic, nici nu e genul care să accepte angajamentul unei rate, dar vorbește detaşat despre preţuri: „O să scadă, ai să vezi, n-are cum altfel”. La fel de detaşat precum un vegetarian ce vorbeşte despre preţul cărnii. Sau un om sănătos desp